Instabilitatea ligamentelor genunchiului
Cauze, simptome și tratament
Există numeroase ligamente la nivelul genunchiului, asigurând stabilizarea articulației, împreună cu mușchii din jurul articulației genunchiului. Ligamentele trebuie să aibă o anumită rezistență pentru a putea asigura stabilizarea și mobilitatea adecvată a articulației.
Slăbiciunea ligamentelor (laxitatea) poate apărea din cauza factorilor congenitali sau dobândiți și poate conduce frecvent la slăbirea articulațiilor. În cazul unei rupturi de ligament, articulația poate chiar să își piardă complet stabilitatea.
Ottobock orteze și dispozitive de susținere
Cauze
Instabilitatea genunchiului este provocată de slăbiciunea ligamentelor din cauze congenitale sau dobândite, cu sau fără implicarea altor structuri de stabilizare (cum sunt capsula articulației, cartilajul articular, meniscurile, structuri musculare). Aceasta poate conduce la instabilitatea semnificativă la nivelul articulației genunchiului.
Forma instabilității genunchiului este în general definită prin numărul structurilor ligamentare afectate. Cu cât sunt afectate mai multe ligamente, cu atât mai instabilă va fi articulația genunchiului. Atunci când sunt afectate ligamentele încrucișate, instabilitatea permite frecvent deplasarea mai pronunțată a gambei înainte și înapoi. Cauza unei instabilități complexe a genunchiului constă în combinația structurilor afectate, cum ar fi laxitatea ligamentelor încrucișate interioare, a ligamentelor colaterale, the capsula flască la nivelul articulației genunchiului și/sau deterioarea meniscurilor.
Simptome
Instabilitatea genunchiului poate da o senzație de instabilitate, instabilitate reală, durere și iritații. Pe termen lung, este urmată de obicei de osteoartrită, cum ar fi uzura pronunțată a cartilajului articular în interiorul articulației. La exterior, instabilitatea se caracterizează, de exemplu, prin mers nesigur sau durere la solicitarea mai accentuată. Instabilitatea genunchiului se poate confirma sau exclude prin teste clinice.
Diagnosticare
După confirmarea instabilității genunchiului prin procedurile clinice de testare, urmează deseori și alte teste, în cazul instabilității dureroase sau a mobilității limitate. Acestea includ măsurători comparative ale lungimii picioarelor, examinarea poziției pelvisului și teste specifice pentru articulații, cum sunt metodele imagistice, radiografii și RMN.
Terapia
Terapia depinde de cauzele și severitatea instabilității și poate fi conservativă, adică fără operație și/sau cu operație. În terapia conservativă, tratamentul se concentrează pe metode de fizioterapie și folosirea ortezelor de stabilizare.