Înainte de amputarea membrului inferior

Cea mai frecventă cauză a amputațiilor în lumea occidentală este reprezentată de afecțiunile arteriale ocluzive. În afară de alte boli metabolice, cum ar fi diabetul, ceea ce este cunoscut sub numele de "piciorul fumătorului" reprezintă o afecțiune arterială ocluzivă foarte bine cunoscută și răspândită. În cazul unei tulburări circulatorii, aportul de oxigen la nivelul piciorului nu mai este suficient. În această situație vă puteți confrunta adesea cu dureri (motiv pentru care ajungeți să resimțiți mersul pe jos ca fiind incomod), picioarele sunt mai reci decât restul corpului și, uneori, au o culoare albăstruie. O amputație a membrului inferior se efectuează numai dacă circulația sângelui nu poate fi restabilită prin alte proceduri de chirurgie vasculară. În cazul amputațiilor de antepicior, scopul este conservarea restului piciorului sau al gambei.

Sindromul piciorului diabetic este una dintre cele mai frecvente cauze de amputare a membrului inferior. În ciuda faptului că numărul persoanelor cu diabet zaharat este în creștere și numărul amputațiilor se modifică foarte puțin, tot mai mulți oameni ajung să trăiască până la o vârstă înaintată. Acest lucru se datorează unui tratament mai bun adresat persoanelor afectate.

Diabetul zaharat provoacă în general mai multe dereglări.

• Transpirația redusă face ca picioarele să se usuce și să se crape.

• Depozitele de zahăr în nervi duc la pierderea sensibilității astfel încât nu se mai observă fisurile și rănile.

• Diabetul zaharat afectează grav vindecarea rănilor.

• Atunci când rănile sunt supuse unui stres, acestea se măresc, țesutul se inflamează și moare.

Există, de asemenea, riscul ca membrul inferior să se inflameze mai repede deoarece circulația sângelui este perturbată de diabet și celulele mor.

Numărul amputațiilor în urma unor accidente (exemplu: de muncă, rutiere) a scăzut considerabil datorită unor standarde mai ridicate de sănătate și siguranță în muncă. Progresul în domeniile terapiei intensive și chirurgiei este datorat posibilității refacerii nervilor, vaselor se sânge, oasele și țesuturile moi ale membrelor lezate, nemaifiind necesară amputarea ca ultimă soluție.

Amputațiile din cauza afecțiunilor neoplazice (tumorilor) sunt relativ rare. În multe cazuri, însă, există tumori care se dezvoltă în vecinătatea genunchiului sau șoldului. Din punct de vedere statistic, aproximativ jumătate din amputațiile din zona șoldului și pelvisului se datorează tumorilor. Scopul unei amputații în astfel de cazuri este de a salva viața pacientului prin prevenirea răspândirii celulelor canceroase care ar afecta alte părți ale corpului.

Amputațiile care survin în urma unor infecții au devenit extrem de rare de când Louis Pasteur, în anul1877, a descris efectul antibioticelor. Standardele înalte în tratamentul antiseptic și vaccinurile împotriva tetanosului sunt un alt motiv al scăderii numărului de amputații ca urmare a infecțiilor. Cu toate acestea, este recomandată atenție sporită chiar și cu cele mai mici răni. Semnele de inflamație includ înroșire, umflături, febră și durere în rană.

De asemenea, vă recomandăm să verificați dacă vaccinarea împotriva tetanosului este la zi. Institutul Robert Koch recomandă un rapel la fiecare zece ani, sau uneori mai devreme dacă apar răni. În orice situație care vă îngrijorează este bine să vă adresați medicului dumneavoastră.

Medicul chirurg vă sfătuiește înainte de amputare și efectuează operația. În mod ideal, chirurgul va lucra cu specialistul certificat în protezare pentru a coordona cursul operației în avans. De exemplu, chirurgul și specialistul certificat în protezare pot discuta din timp despre nivelul de amputație și forma bontului de amputație, ceea ce va conduce la o configurație de protezare ideală, conform cu nivelul dumneavoastră de mobilitate. După operația de amputare, chirurgul vă monitorizează recuperarea și prescrie reabilitarea.

În cele mai multe cazuri, medicul generalist și specialistul v-au îngrijit chiar înainte de amputare și sunt familiarizați cu evoluția bolii dumneavoastră. Aceștia vă sunt alături de fiecare dată când aveți nevoie de rețete și recomandări medicale pentru dispozitivele medicale de care aveți nevoile pentru reabilitare.

Un asistent social are grijă de dumneavoastră cât timp sunteți încă în spital. Sarcina acestuia este să vă ajute pe parcursul revenirii la activitățile cotidiene (exemplu: legate de casă, educație, muncă, familie, venituri și rețele sociale). Un asistent social vă dă informații despre ce servicii sunt disponibile și cum le puteți accesa (exemplu: servicii ce includ măsuri medicale, de educație specială și socială sau asistență pentru participarea la viața socială).

După amputare, asistenții medicali din spital se ocupă de bandajarea rănilor și de intervențiile necesare conform recomandărilor medicului curant. Aceștia sunt în strănsă colaborare cu întreaga echipă specializată în tratamentul dumneavoastră.

Kinetoterapeutul vă asistă în spital, în timpul reabilitării. Sarcina acestuia este să vă pună în mișcare, să vă întărească și să vă întindeți musculatura și să vă ajute să învățați și să faceți îmbunătățiri suplimentare în mersul pe jos. Kinetoterapeutul este cel care vă poate învăța terapia de compresie, în spital.

Specialistul certificat în protezare joacă un rol esențial deoarece este cel care va gândi configurația de protezare în acord cu nivelul dumneavoastră de mobilitate și vă poate răspunde tuturor întrebărilor legate de parcursul protezării. Acesta poate discuta cu medicul chirurg despre cum ar trebui să arate bontul de amputație pentru ca dumneavoastră să puteți apoi beneficia de cea mai bună configurație de protezare. Specialistul certificat în protezare vă pot pune în contact cu alți amputați, utilizatori de proteză. De asemenea, vă poate oferi informații referitoare modificările asupra vehiculului pe care îl conduceți.

În cadrul unei consultații cu specialistul certificat în protezare, va analiza nevoile și preferințele dumneavoastră pentru diferite configurații de protezare. O dată analizate toate aspectele necesare tratamentului protetic, va alegere configurația de protezare în acord cu nivelul dumneavoastră de mobilitate și va confecționată cupa protetică personalizată, dar nu înainte de a urma timp de două săptămâni, compreso-terapia.

Pe parcursul întregului proces de protezare dar și după, specialistul certificat în protezare, vă stă la dispoziție pentru toate întrebările legate de proteza dumneavoastră.

Pe lângă proteză, este posibil să aveți nevoie de încălțăminte adecvată pentru piciorul dumneavoastră sănătos. Este cazul, de exemplu, în cazul în care aveți o afecțiune circulatorie. Încălțămintea ortopedică poate fi, de asemenea, o opțiune pentru dumneavoastră în cazul unei amputații parțiale a piciorului, dacă nu purtați o proteză parțială a piciorului. Adresați-vă specialistului dumneavoastră în O&P pentru informații de contact.

Personalul de asistență medicală în ambulatoriu vă poate ajuta, spre exemplu, în privința îngrijirii bontului de amputație la domiciliu.