Ventus

Kim Elena, suferind de spina bifida, utilizatoare de fotoliu rulant, studentă la științe sociale: „M-am născut cu spina bifida. Am crescut la țară. Totul a fost mai ușor acolo. Acum locuiesc în oraș, ceea ce a fost, desigur, la început, o mare schimbare. Există mult mai multe bariere, multe clădiri nu sunt accesibile pentru fotolii rulante și, de multe ori, mai întâi trebuie să vezi cum poți intra în acestea. Dar sunt întotdeauna colegi care mă ajută. Acest lucru mă bucură nespus. Deoarece în viață trebuie să depășești barierele, chiar și când vine vorba despre conviețuirea dintre oameni. Multe persoane au nevoie de sprijin, acesta fiind și motivul pentru care am ales științele sociale.

De fapt, fotoliul rulant poate fi și o barieră, mai mult un obstacol decât un ajutor. Am condus multe fotolii rulante până acum, unele dintre ele foarte incomode. În trecut, ceilalți decideau pentru mine, însă acum aleg singură. Criteriile determinate pentru mine sunt calitatea scaunului și reglarea optimă. Acestea se observă din prima zi petrecută în fotoliul rulant. De fapt, observi acest lucru imediat ce te așezi. Aproape imediat. Pur și simplu așa este.”

Kevin suferă de o leziune incompletă a măduvei spinării toracice T 11/12 în urma unui accident de muncă, este utilizator de fotoliu rulant, concurent la concursuri de schi, wakeboarder, handbiker și kitesurfer: „Mi-am început viața deja cu un handicap. Când eram mic, a trebuit să port un aparat gipsat timp de doi ani și jumătate din cauza unei deficiențe a articulației de șold, apoi un aparat de antrenament și nu mi s-a permis să particip la orele de sport până la vârsta de 14 ani. Apoi am început și am recuperat totul în sport. Am demonstrat că o pot face. În anul 2002, am avut însă un accident. În timp ce lucram pe acoperiș, am trecut printr-o schelă și am căzut de la zece metri. De atunci sunt paraplegic. Atunci, mi-am pus destul de repede întrebarea: te mai deranjează asta? Nu, mi-am răspuns singur
și am acceptat provocarea.

Am luptat și am câștigat. Am devenit schior și am făcut parte din echipa națională la jocurile paralimpice din 2006 de la Torino. Știu foarte bine că poți trăi activ. Trebuie doar să-ți dorești asta. Fotoliul meu rulant trebuie să reziste la stilul meu de viață. Chiar dacă nu este de tipul sudat fix, trebuie să se poată conduce aproape ca unul fix. Factorul determinant este stabilitatea, acesta este cel mai important lucru. Trebuie să fie și robust, la fel ca mine. La urma urmei, mottoul meu este: „Un fotoliu rulant nu simte durere!”

Marianne, suferind de paralizie spinală spastică ereditară, utilizatoare de fotoliu rulant, călătoare prin lume: „Din 2006, handicapul meu a devenit atât de grav, încât am nevoie de fotoliu rulant. La început, mi-a fost foarte teamă să nu depind de ajutorul altora, să nu mă simt izolată și singură. Dimpotrivă. Bineînțeles că am nevoie de ajutor, dar primesc acest ajutor ori de câte ori am nevoie. Trebuie să fii hotărât,
trebuie să depui efort, dar sunt atât de multe oferte încât, de obicei, poți beneficia de îngrijiri bune. Când călătorești, ai chiar avantaje reale, deoarece persoanele cu handicap sunt tratate preferențial.
S-au înregistrat progrese enorme și în domeniul asistenței medicale și al mijloacelor ajutătoare. Din punct de vedere tehnic, un fotoliu rulant modern este mult mai bun astăzi decât era acum câțiva ani. Pentru mine, prima impresie este adesea decisivă atunci când aleg un fotoliu rulant. Un fotoliu rulant trebuie să mă atragă de la prima vedere. La urma urmei, dacă deja nu poți merge cum trebuie, nu
trebuie să mai și stai într-un fotoliu rulant urât, nu-i așa?
Dar cel mai important lucru pentru mine este de fapt să stau comod și confortabil. Un fotoliu rulant trebuie să fie făcut ca pentru mine. Acest lucru se remarcă la condus; dacă este ușor și manevrabil, mă simt pe mâini bune, deja mult mai bine.“

René, suferind de tetraplegie C5/C6 în urma unui accident de circulație, conducător de fotoliu rulant de mulți ani, angajat la Ottobock: „Testarea fotoliilor rulante este meseria mea. Având o experiență de utilizare de peste 20 de ani,
sunt în măsură să le evaluez cu precizie calitatea și caracteristicile de conducere. Oferta venită din partea Ottobock de a lucra aici, în Königsee, în landul Turingia, pentru divizia Human Mobility, a fost perfectă pentru mine. În acest fel, mă pot ajuta în mod activ pe mine însumi și pe toți cei care au deficiențe similare cu ale mele. Acest lucru și acceptarea de către colegi mi se par formidabile. Conduc Ventus de patru luni deja, sunt tester de lansare de produs. Încă de la început, departamentul de dezvoltare s-a concentrat pe o construcție ușoară și un design compact. La modul ideal, o construcție ușoară înseamnă reducerea greutății, de exemplu, prin utilizarea aluminiului sau prin reducerea grosimii pereților tuburilor și a grosimii materialului, cu optimizarea simultană a stabilității. Pentru Venturi, am folosit la maximum reducerile totale de greutate care pot fi obținute prin aceasta și prin
modul de construcție cât mai compact posibil. Astăzi, stau într-un fotoliu rulant activ cu cadru rigid, care oferă maximul de facilități ale unui fotoliu rulant, cu cât mai puțin material posibil. Realizez procedura de urcare și coborâre din autovehicul cu acesta de patru ori pe zi, fără niciun fel de probleme. Oricine se confruntă cu această procedură știe ce înseamnă un kilogram în plus sau în minus. Pentru mine, Ventus este un reper din toate punctele de vedere, în special în segmentul său de preț. Și, de asemenea, mi se pare că arată destul de bine prin designul său simplu.”